În cadrul unei ediții speciale transmise în direct de Gândul, emisiunea „Ai Aflat!, cu Ionuț Cristache”, Lavinia Betea, autor, specialist în psihologie și istorie, a discutat despre modul în care teoria revoluției lui Lenin se fundamenta pe o situație revoluționară. Urmăriți aici integral emisiunea lui Ionuț Cristache.

Lavinia Betea: „Deși știm că Lenin a fost probabil mai violent decât Stalin, Stalin n-a făcut altceva decât să succedă și să pună în aplicare principiile și teoriile lui Lenin. A reveni la Lenin însemna a se ghida după concepțiile sale, care afirma că pentru o revoluție sau o mișcare populară de amploare, trebuie să existe o stare revoluționară.”

Invitată în cadrul emisiunii lui Ionuț Cristache, Lavinia Betea a evidențiat că teoria revoluției a lui Lenin presupunea existența unei situații revoluționare. Ea a început prin a menționa un schimb între reprezentanții artei și politicieni. A continuat amintind un episod în care Ion Iliescu a fost complet nepregătit. Apoi, istoricul a analizat structura revoluției lui Lenin, explicând că pentru Lenin, o revoluție trebuia să fie declanșată de o tensiune excesivă. În final, Betea a discutat despre circulația în fața casei lui László Tőkés.

„Mai devreme vorbeam despre dorința oamenilor din artă de a se apropia de autorități și reciproc. Unii urmăresc această apropiere pentru propriile cariere, alții știu că artiștii și scriitorii le pot oferi perspective și inspirație. Se întâlnesc la televiziune. Dacă vă amintiți, cât de nepregătit a fost Iliescu când a spus despre Ceaușescu, în acea declarație, a fost un moment în care a compromis idealurile nobile ale comunismului. Revenind la tratatul de la Varșovia, CAER-ul, ce însemna perestroika? În perioadele de criză ale Uniunii Sovietice, se vorbea despre revenirea la Lenin și la teoriile sale strălucite. Știm că Lenin a fost probabil mai brutal decât Stalin, el urmând direcțiile și practicile sale. Revenirea la Lenin simboliza și orientarea după concepțiile sale, care susțineau că o revoluție necesită o situație de criză profundă, de nemulțumire extremă. Aceasta trebuie să fie atât de intensă încât oamenii, la un simplu strop, să reacționeze violent, răsturnând orice presiune precedentă. Acest fenomen îl observăm și în România. Se observă cum se evită discuția despre László Tőkés… Sunt sigură că mulți dintre cei adunați în fața casei lui Tőkés în decembrie 1989 erau, în realitate, agenți ai Securității și turnători la Miliție sau în procuratură”, a detaliat istoricul.