Ion Țiriac (86 de ani) și Ilie Năstase (79 de ani) sunt din nou afectați de pierderea unui apropiat, la scurt timp după ce, la începutul lunii, a decedat prietenul lor, legendarul Nicola Pietrangeli.

Alexandru Lăzărescu, fostul secretar general al Federației Române de Tenis (FRT), din perioada de glorie a lui Ion Țiriac și Ilie Năstase, a murit la vârsta de 90 de ani. Lăzărescu a facilitat organizarea finalei Cupei Davis din 1972 la București și a însoțit de numeroase ori pe Ion Țiriac și Ilie Năstase la diverse turnee internaționale de tenis în perioada comunistă.

După plecarea de la FRT, Alexandru Lăzărescu a fost Șef de Misiune al României la Jocurile Olimpice de vară de la Sydney 2000 și Atena 2004, precum și la Jocurile Olimpice de iarnă de la Nagano 1998.

A decedat Alexandru Lăzărescu, fostul secretar general al FRT din perioada de glorie a lui Ion Țiriac și Ilie Năstase

Comitetul Olimpic și Sportiv Român a anunțat marți vestea decesului lui Alexandru Lăzărescu: „Doliu în sportul românesc! A decedat Alexandru Lăzărescu, fost Șef de Misiune al Echipei României la Jocurile Olimpice. Comunitatea sportivă românească suferă o pierdere semnificativă. Alexandru Lăzărescu, una dintre personalitățile discrete, dar extrem de importante pentru performanța olimpică a României, s-a stins din viață la vârsta de 90 de ani. Alexandru Lăzărescu a fost Șef de Misiune al Echipei Naționale la Jocurile Olimpice din Sydney 2000 și Atena 2004, cele mai prolifice ediții olimpice pentru România de după Revoluție, precum și la Jocurile Olimpice de iarnă de la Nagano 1998, perioade ce au reflectat profesionalism, echilibru și devotament total față de sportivi.

De-a lungul carierei, numele lui Alexandru Lăzărescu a fost asociat cu personalități remarcabile ale sportului internațional și național. A deținut funcția de Secretar general la FR Tenis în perioada de vârf a lui Ilie Năstase și Ion Țiriac, fiind implicat în finalele de Cupa Davis ale României. Ulterior, a activat în cadrul Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport (CNEFS), instituție care a evoluat ulterior în Ministerul Sportului, continuând apoi în cadrul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, unde a avut un rol decisiv în organizarea și coordonarea delegațiilor naționale la olimpiade.

Persoanele care l-au cunoscut îl vor păstra în amintire ca pe un adevărat pasionat de sport, meticulos, loial valorilor olimpice și extrem de respectat de sportivi, antrenori și colegi. Trupul neînsuflețit al lui Alexandru Lăzărescu va fi depus astăzi (marți), la ora 16:00, la Biserica Deleni din Parcul Titan. Înmormântarea va avea loc miercuri, la ora 14:00, la Cimitirul Sfânta Vineri din București. Comunitatea sportivă românească exprimă sincere condoleanțe familiei și celor apropiați. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, a transmis COSR într-un mesaj de condoleanțe.

Alexandru Lăzărescu și povestea negocierilor pentru finala Cupei Davis din 1972

Alexandru Lăzărescu a împărtășit într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani pentru Adevărul detalii despre provocările întâmpinate pentru organizarea finalei Cupei Davis din 1972 la București, pierdută dramatic de Ilie Năstase și Ion Țiriac în fața echipei americane, scor 3-2. La negocierile din SUA, a participat și Ion Țiriac: „Am stabilit (n.r. – cu americanii) perioada și locația, care era la București, și, într-un moment de inspirație, am cerut americanilor să trimită un telex către federația noastră pentru a confirma înțelegerea. Totul părea în regulă până în august, când, la Campionatele Europene de amatori de la Budapesta, m-am întâlnit cu secretarul general al federației internaționale, care m-a avertizat: «Nu veți juca finala la București». Eu am spus că nu se pune problema, având o înțelegere cu americanii, dar, de fapt, băgasem sub preș în negociere. La București, toți insistau că o vom câștiga sigur. Am comunicat această evoluție și am sperat că totul va fi în regulă. Norocul meu a fost telexul confirmat de americani.

Ajunși în acest punct, întrebarea era: ce mai era de făcut? Odată ce s-au convins că aveam dreptate și că federația internațională ne sprijinea, am început demersurile oficiale. Ultima soluție a fost să plec la New York pentru a găsi o rezolvare. În cadrul întâlnirii au participat trei persoane din partea României: eu, Ion Țiriac și un reprezentant al ambasadei. După mai multe runde de discuții cu juriști, am stabilit o strategie clară. Pe 21 august 1972, la ora 9 dimineața, ne-am întâlnit în New York și am început negocierile, discutând în reprize de 20-30 de minute. Am fost mai convingători în argumente, cunoșteam regulamentul mai bine și, după patru ore, nu s-a ajuns la rezultate concrete. Am făcut o pauză de masă, apoi am asistat la tragerea la sorți pentru turneul de la Forest Hills, și am reluat discuțiile.

În timpul negocierilor, mă întrebam: «Ce trebuie să fac pentru a obține ceea ce îmi doresc?». La un moment dat, ei au întrebat: «Ce arbitru neutru veți avea?», momentul în care am înțeles că suntem aproape de un final de negociere. Cu pași mărunți, am definit toate detaliile, inclusiv cazarea echipei, hotelul Intercontinental, fiind de acord cu condițiile de securitate, având în vedere componenta evreiască a echipei. Ei au avut un palier exclusiv, un lift dedicat, și rutele de la teren la hotel erau separate pentru a evita întâlnirile neplăcute. Ultima condiție impusă a fost: mușchi de vită proaspăt și apă minerală plate. Am întrebat: «Câte vagoane să pregătim?» și am realizat că meciul va avea loc la București, totul fiind oficializat printr-un comunicat de presă, asigurând finalizarea organizării.