A doua cea mai mare construcție administrativă din lume se degradează lent și sigur, zi de zi, sub privirile angajaților și ale sute de mii de turiști care o vizitează anual. Vegetația crescută printre crăpăturile pereților, rugina și găurile din tavanele înalte ornamentate cu stucaturi aurii și decorațiuni impunătoare reprezintă simbolic măreția și declinul unei epoci istorice.

Numai Pentagonul din Statele Unite depășește ca suprafață Palatul Parlamentului din România. Clădirea cunoscută inițial drept Casa Poporului, după denumirea dată de fostul dictator Nicolae Ceaușescu, cel care a comandat construcția, are o suprafață totală de aproximativ 365.000 de metri pătrați.

Există posibilitatea ca Pentagonul să nu treacă prin același proces de deteriorare ca și clădirea similară din România, dacă luăm în considerare faptul că orice investiție anunțată nu a reușit să-i redea impozanța de odinioară, de la momentul proiectării.

Împrejmuirea clădirii Parlamentului este o activitate dificilă, necesitând parcurgerea unui traseu lung, ca în povești, de la o intrare la alta. Clădirea are multiple puncte de acces, pentru deputați și senatori, fiind un adevărat labirint.

Interioarele impresionante, decorate cu țesături prețioase, tablouri și candelabre impunătoare, impresionează prin dimensiuni. În ciuda acestor aspecte fastuoase, structura se degradează anual. Apa de ploaie a pătruns în interior, formând fisuri printre elementele decorativ din tavan.

Când vremurile sunt nefavorabile, angajații de la Senat adună apa cu găleți și ligheane pentru a face față infiltrațiilor. Clădirea aduce aminte de un castel aparținând nobililor decăzuți, ce se dezintegrează în mod vizibil.

Fațadele exterioare, dinspre Camera Deputaților, sunt acoperite de vegetație năpădită, care ies prin crăpături și balustrade deteriorate.

Apă ce curge pe pereți le-a înverzit și ruginit, iar aspectul acum amintește de o construcție abandonată. Singurele semne de funcționare sunt parcarea aglomerată și traficul constant, precum și zonele de acces securizate cu lanțuri ruginite.

Porțile vechi, din fier, păzesc ruinele înconjurate de vegetație, unde natura a preluat controlul. Funcționarii trec zilnic pe lângă aceste zone, fiind obișnuiți cu ideea că lucrează într-o clădire denumită colocvial „fabrica de legi”, în timp ce doar legile fizicii mai au efect în interior.

Impresionanta construcție a 700 de arhitecți și 100.000 de muncitori se află în pericol de prăbușire

Clădirea domină vizual Bucureștiul și este vizibilă din mai multe zone ale orașului. Conform datelor din cartea tehnică, greutatea estimată depășește 4 milioane de tone, datorită materialelor utilizate (beton, marmură, oțel și cristal), fiind considerată cea mai grea construcție din lume.

Este și una dintre cele mai costisitoare construcții administrative realizate vreodată, cu un buget estimat la peste 3 miliarde de euro. La proiect au contribuit 700 de specialiști și 100.000 de muncitori, inclusiv militari, coordonați de arhitecta Anca Petrescu, la acea vreme o tânără de 28 de ani, care au muncit zilnic timp de 5 ani.

Materialele folosite sunt exclusiv românești: 1 milion de metri cubi de marmură din carierele din Transilvania, 3.500 de tone de cristal pentru candelabre, 200.000 de metri pătrați de covoare țesute manual, 900.000 de metri cubi de lemn de stejar, cireș și nuc și 2.800 de candelabre din cristal, cel mai mare având peste 7 tone.

Clădirea are peste 1.100 de camere, înșiruite pe 12 niveluri la suprafață și 8 niveluri subterane (unele inacabate), incluzând săli de conferințe, birouri, galerii impresionante și apartamente elegante.

Palatul Parlamentului din București măsoară 270 m în lungime, 240 m în lățime, 86 m în înălțime și 92 m adâncime sub nivelul solului. Organizația World Records Academy a clasificat această construcție drept a doua cea mai mare construcție administrativă pentru uz civil din lume, cea mai costisitoare și cea mai grea.

După seismul din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a căutat un teren pentru dezvoltarea unui proiect amplu. A preluat o idee din 1935 a regelui Carol al II-lea, privind construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului.

Proiectul a fost conceput de cei mai renumiți arhitești ai vremii, iar în 1938 s-au început demolările pentru realizarea axului principal. Războiul a amânat proiectul, iar în 1983 a fost reluat, cu ceremonia oficială de fundație în iunie 1984.