Grigore Alexandru Ghica s-a născut la 27 august 1804, în Botoșani, și a fost domn al Moldovei, sub numele de Grigore al V-lea Ghica, în două perioade: mai 1849 – octombrie 1853 și octombrie 1854 – 3 iunie 1856. Ultimul conducător al Principatului Moldovei, a fost instaurat pe tron în contextul instalării pe tronul Munteniei a lui Barbu Știrbei, conform Convenției de la Balta Liman (Turcia).

Imediat ce a preluat controlul țării, a implementat numeroase modernizări. A înființat școala de ingineri specialiști în drumuri și construcții, a stimulat comerțul exterior prin reducerea tarifelor vamale de la 12% la 5%.

Pe parcursul domniei sale, au fost promovate reforme importante precum dezrobirea romilor și abolirea cenzurii. Totodată, el a inițiat înființarea Jandarmeriei Române, după model francez, și a construit prima maternitate publică din țară, Institutul Gregorian, cu fonduri private.

Conform informațiilor de pe Wikipedia, Grigore Alexandru Ghica a fost cel care a solicitat reorganizarea agricultorii și a învățământului național în anul 1851. A desființat dijma (impozit feudal) și a extins imașul (teren destinada pășunat), fiind responsabile și construcția a 63 de școli elementare județene și multiple produse de educație primară. Au fost înființate, de asemenea, două facultăți, de drept și filosofie.

Totuși, numirea sa ca lider al țării este subiect de discuție, mulți istorici indicând faptul că a ajuns în această poziție după numirea de către turci, care, la rândul lor, erau susținuți de ruși.

Potrivit surselor istorice, Mustafa Reșid Pașa, politician turc și reformator al Imperiului Otoman, a avut inițiativa ca fiul marelui logofăt Alexandru Constantin Ghica să fie numit domn al Moldovei, imediat după Revoluția din 1848.

Inițial, Grigore Alexandru Ghica a fost numit în mai 1849, dar a început apoi domnia în 2 octombrie.

Conform marelui istoric și filozof Xenopol, jurnalistul Ion Cristoiu a declarat în emisiunea „CristoiuTV“ că ultimul domn al Moldovei, Grigore Ghica, a fost impus de către ruși.

În lucrarea „Războaiele dintre ruși și turci și influența lor asupra țărilor române”, publicată în 1880 la Iași de A.D. Xenopol, sunt explicate modalitățile în care rușii și otomanii și-au exercitat influența asupra unor domni în Principatele Române.

„Revoluția din 1848 a fost suprimată de către Rusia lui Nicolae I, un autocrat considerat idolul actualului lider rus Vladimir Putin. El a fost un birocrat competent, dar autocrat și respingător în politica externă. Trupe țariste au intervenit pentru a stopa revoluțiile maghiare și cele din spațiul românesc, în timp ce Înalta Poartă era considerată hazarul protector, iar rușii au fost cei care au obligat otomanii să intervină în suprimarea Revoluției din 1848.

În urma acestor evenimente, s-a semnat Convenția de la Balta-Liman, la 1 mai 1841, stabilind măsuri provizorii, printre care: „domnii celor două principate să fie numiți direct de Poartă, pentru un mandat de 7 ani.“

Gheorghe Bibescu a fost numit în Muntenia, iar Grigore Ghica în Moldova, fiind numiți de ruși și turci. Numirea nu a fost rezultatul alegerii locale.

O armată combinată ruso-turcă, formată din 25-35 de mii de soldați, a fost desemnată să ocupe cele două principate pentru a menține ordinea, urmând ca ulterior, după stabilizare, să fie redusă la 10.000 de militari. Aceste trupe aveau să părăsească teritoriile odată ce situația era consolidată, dar aveau să fie pregătite pentru reintervenție la nevoie. Înainte de aceasta, un comisar rus și unul turc supravegheau gestionarea treburilor și interveneau în cazul unor abateri. Barbu Știrbei a fost numit în Valahia, de către Poartă, cu aprobarea Rusiei, iar Grigore Ghica în Moldova, tot cu susținerea Rusiei, fiind lideri impuși.

Conform lui Ion Cristoiu, rămășițele ultimului domnitor au fost aduse în țară, într-un act simbolic de restituire morală. În timpul oficial, ceremonia a avut loc în prezența președintelui, consolidând astfel recunoașterea istorică a personalității lui Ghica.

După sosirea în țară a relicvelor ultimului domnitor, mai mulți critici au contestat ceremonia de la Palatul Cotroceni. Potrivit acestor opinii, aniversarea a 175 de ani de când Grigore Ghica a înființat jandarmeria română nu reprezintă un omagiu adus istoriei naționale, ci o omagiere a influenței franceze.

Cum a plecat Grigore Ghica de pe tron

În ianuarie 1853, Grigore Alexandru Ghica a suferit o criză nervoasă și a intrat în depresie, fiind implicat în scandalul Hârnav. În memoriile sale, Nicolae Suțu menționează că, la 26 ianuarie 1853, l-a vizitat și l-a găsit în stare de agitație, „amestecând fapte și discursuri fără legătură, susținând că dușmanii îl compromit și îl acuză fals.“

Ghica i-a încredințat conducerea Sfatului Administrativ lui Nicolae Suțu și a plecat pentru tratament la Iași. La 23 martie, s-a întors și a reluat atribuțiile de conducere.

El a reușit să stabilizeze situația economică, însă a început un nou război ruso-turc, iar rușii au invadat Moldova în iunie 1853. În urma declarației de război a Porții din octombrie 1853, a fost nevoit să părăsească statul împreună cu Barbu Știrbei, retrăgându-se la Viena.

RECOMANDĂRI ALE AUTORULUI:

Moment simbolic de reparație morală, rămășițele pământești ale ultimului Domn al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, revin în România. La Palatul Cotroceni, are loc ceremonia oficială, sub protecția președintelui.

Sicriul Domnitorului Grigore Alexandru Ghica va fi depus duminică la Palatul Cotroceni, marcând un eveniment de semnificație națională.