Summitul lui Donald Trump din Egipt a împiedicat, posibil, eforturile Kremlinului de a convinge liderii din Orientul Mijlociu să participe la un forum la Moscova, însă statele din regiune devin tot mai sceptice în ceea ce privește sprijinul Occidentului, fiind trase inevitabil către acorduri cu Rusia.

Reuniunea din această săptămână – desfășurată în stațiunea egipteană Sharm el-Sheikh – pare a reprezenta o victorie pentru Statele Unite în Orientul Mijlociu. Președintele american Donald Trump a avut întrevederi cu reprezentanți din treizeci de țări, iar declarația semnată pentru a încheia conflictul din Gaza contrastează semnificativ cu eșecul Kremlinului de a organiza propriul summit cu statele arabe la Moscova, în aceeași perioadă.

• Mai mult, în spatele aparentei înfrângeri a Rusiei și a succcesului administrației Trump în regiune se ascunde o situație mai complexă.
• În ultimii doi ani, Orientul Mijlociu a traversat o transformare profundă, generând incertitudini și diviziuni, pe care Moscova va încerca să le exploateze în avantajul său.

„O schimbare de paradigmă a avut loc la sfârșitul anului 2024, odată cu prăbușirea dinastiei siriene Assad, care a condus țara timp de peste jumătate de secol. Noile autorități de la Damasc sunt pro-turce, ceea ce întărește influența Ankarei în regiune”, notează jurnalistul Nikita Smagin pentru Carnegie Endowment for International Peace.

„Acestea sunt semnele unei noi tendințe”

Un alt fenomen important îl reprezintă scăderea drastică a influenței Iranului în regiune, explică Smagin, cauzată de războiul Israelului contra Hamas din Gaza, atacurile asupra rebelilor houthi din Yemen, înfrângerea aripii militare a Hezbollah din Liban și răsturnarea lui Bashar al-Assad în Siria, precum și atacuri ale Israelului asupra Iranului în această vară.

„Regiunea Orientului Mijlociu trece printr-o schimbare, adoptând o orientare mult mai militantă, după atacurile teroriste din 7 octombrie 2023.

Guvernul condus de prim-ministrul Benjamin Netanyahu își intensifică eforturile pentru a elimina adversarii din jur, generând preocupări majore în majoritatea statelor din regiune. Îngrijorările au crescut după atacul israelian asupra liderilor Hamas din Qatar, din septembrie, condamnat unanim de țările din Golf.

• Impactul acestor transformări în Orientul Mijlociu a schimbat percepțiile occidentale asupra zonei.
• Criticile la adresa politicii Israelului au dus la recunoașterea oficială a Palestinei de către mai multe state importante din Uniunea Europeană și chiar la existența unor sancțiuni europene specific aplicate persoanelor israeliene.

Prin urmare, conducerea Israelului apreciează că relațiile cu Occidentul nu vor fi favorabile pentru o perioadă îndelungată, chiar dacă acordul de pace din Gaza va fi implementat complet. În continuare, Israelul va trebui să gestioneze conflicte în Liban, Siria și cu Iranul, evidențiază Nikita Smagin.

Rusia și o „ordine mondială ideală”

Noile configurații geopolitice generează noi diviziuni, creând un sentiment de nesiguranță în majoritatea statelor din regiune. Monarhiile din Golf își părăsesc încrederea în susținerea SUA.

Politicienii israelieni se întreabă cât de solide sunt relațiile lor cu Occidentul. Iranul devine tot mai dezamăgit de angajamentele internaționale și începe să considere armamentul nuclear ca singura garanție pentru protecție.

„Incertitudinea determină țările să adopte o strategie de pragmatism extrem, considerând că nimeni altcineva nu îi va sprijini în afară de propriile forțe.

Este o viziune apropiată de cea a Rusiei despre o „ordine mondială ideală, mai ales că Orientul Mijlociu a devenit un centru de interes maxim pentru politica externă a Moscovei, după izolarea sa de Occident.

• Un astfel de pragmatism îi ajută pe ruși să minimizeze impactul sancțiunilor occidentale.
• Deoarece politica SUA poate varia odată cu schimbarea președintelui, fapt ce face garanțiile de securitate ale SUA nesigure, statele din Orientul Mijlociu au motive tot mai reduse să se conformeze restricțiilor occidentale.
• Turcia și Emiratele Arabe au devenit tot mai reticente în respectarea sancțiunilor impuse Rusiei, acționând sub presiune semnificativă.
• Presiunea crescândă asupra încrederii în Occident sporește dorința de a încheia parteneriate profitabile cu cei care acceptă astfel de colaborări.

Instabilitatea securitară a regiunii favorizează, de asemenea, Rusia, așa cum evidențiază schimbarea de poziție a noului guvern sirian față de Moscova. În primele șase luni, islamiștii sirieni – după aproape un deceniu de bombardamente rusești – s-au orientat spre colaborări cu Turcia, monarhiile din Golf și Occidentul.

Între timp, sancțiunile majore impuse de Occident Damascului au condus la izolare rusă, afectând relațiile economice și bazele militare ruse din Siria”, explică Nikita Smagin în analiza sa pentru Carnegie Endowment for International Peace.

Instabilitatea internă și atacurile israeliene constante au determinat conducerea siriană să considere momentan Moscova ca un factor de echilibru față de armata israeliană, dar această relație rămâne temporară, în opinia expertului.

„Este probabil ca această abordare să fie temporară, însă până atunci, islamiștii sirieni fac incursiuni în direcția Rusiei.

Scenarii similare pot apărea dacă Statele Unite nu reușesc să calmeze tensiunile din regiune, legate de acțiunile Israelului

• În anii recenți, achiziția de către Turcia a sistemelor S-400 de la Rusia, în ciuda opoziției SUA, a reprezentat un eveniment major.
• Se înregistrează o creștere a probabilității unui fenomen similar dacă conflictul din Ucraina se closurează.
• Chiar și acum, Rusia continuă exporturile de armament către Algeria, întreține echipamente în Turcia și planifică livrări de avioane pentru Iran.

Pe termen lung, industria militară rusă va căuta modalități de a menține volumele de producție și ocuparea forței de muncă, iar piețele din Orientul Mijlociu vor fi esențiale în acest sens.

Instabilitatea din Orientul Mijlociu deschide noi oportunități pentru Rusia de a recruta mercenari experimentați, mai ales din țările mai sărace din regiune.

Vânătorii de capete ruși sunt deja activi în zonă, iar remunerația de 2.500-3.000 de dolari lunar oferită Moscovei reprezintă un stimulent important în regiunea unde un salariu de 300-500 de dolari este considerat bun, avertizează Nikita Smagin.

„Instabilitatea din Orientul Mijlociu, noi perspective pentru Rusia”

Perioada instabilă din Orientul Mijlociu creează oportunități reale pentru Moscova de a recruta luptători experimentați ca mercenari, în special din țările mai sărace ale zonei. Vânătorii de capete ruși acționează deja, iar remunerația de peste 2.500 de dolari lunar este un stimulent puternic, într-o regiune în care salariile obișnuite se încadrează între 300-500 de dolari.

Chiar și în această nouă realitate, Rusia nu poate aspira la un rol de lider în Orientul Mijlociu, consideră Nikita Smagin, fiind lipsită de resurse suficiente din punct de vedere financiar, uman și cultural. Însă Moscova încearcă să compenseze această limitare prin acțiuni hotărâte, poziționându-se deschis ca un „anti-Occident”.

„Criticile la adresa standardelor duble ale Occidentului reprezintă principala abordare a politicii ruse în Orientul Mijlociu. Aceasta îi permite să găsească puncte comune atât cu țările musulmane revolte față de acțiunile Israelului din Gaza, cât și cu Israelul însuși, dezamăgit de criticile europene și de recunoașterea Palestinei.

• Propunerea Moscovei este simplă și clară: suntem realistici și cinici, fără valori morale, iar dacă vă confruntați cu Occidentul, suntem gata să vă sprijinim.
• Un avantaj major îl reprezintă garanțiile de azil pentru liderii autoritari și familiile acestora, după modelul experienței lui Assad.
• Într-o regiune dominată de regimuri autoritare de diverse tipuri, acest argument poate fi decisiv pentru mulți lideri.

Totuși, această certitudine și războaiele constante pot constitui semne de întrebare pentru ambițiile Moscovei în Orientul Mijlociu. Nu este clar ce se va întâmpla cu planurile de extindere în Iran, unde Rusia intenționa să construiască noi rute logistice către Golful Persic și un centru de distribuție a gazelor. În condițiile în care Iranul este într-o stare de conflict latent cu Israelul, majoritatea acestor inițiative sunt puse sub semnul întrebării.

Cu toate acestea, în pofida dificultăților, Moscova nu va fi un paria în regiune și nu va fi exclusă din echilibru. Statele din Orientul Mijlociu devin tot mai reticente în a mai avea încredere în Occident, fiind împinse, inevitabil, spre colabora cu Moscova