Specialistul în relații internaționale Ștefan Popescu a analizat pentru un cotidian important acordul istoric între Statele Unite și Uniunea Europeană, negociat de Donald Trump și Ursula von der Leyen. Analistul a subliniat că acordul nu reprezintă un compromis al UE, ci o concesiune obținută de Statele Unite, precizând că comparația între taxe de 15% și 30% este nepotrivită pentru evaluarea situației.

Cu doar câteva zile înainte de expirarea termenului limită pentru majorarea taxelor vamale cu 50% împotriva Uniunii Europene, liderii american și european au convenit asupra unor măsuri: o taxă de 15% pentru produsele fabricate în UE.

În 2025, președintele american Donald Trump a amenințat UE cu tarife vamale majorate la 50% pentru produsele europene, amplificând presiunea asupra țărilor europene. În urma negocierilor, s-a stabilit aplicarea unei taxe de 15% pentru toate produsele provenind din Europa.

Impactul acordului asupra economiei europene

Ștefan Popescu consideră acordul UE-SUA de o importanță crucială. El subliniază că implicațiile sale vor fi profunde pentru economia și politica europeană.

Expertul în relații internaționale afirmă că această înțelegere reprezintă prima mare victorie pentru Donald Trump în războiul comercial.

„Singurul aspect pozitiv ce poate fi reținut din declarațiile triumfătoare ale doamnei Ursula von der Leyen este apelativul «istoric». Cu toate acestea, acordul, semnat în Scoția, la o proprietate a lui Donald Trump, reflectă o pierdere pentru Uniunea Europeană. Războiul comercial a adus primele victorii majore președintelui Trump, la care liderii europeni au reacționat cu prudență.”

Uniunea Europeană acceptă, practic, o taxă de acces pe piața americană de 15%, ceea ce va conduce la prețuri mai mari pentru produsele europene. Aceste politici menite să stimuleze producția internă americană vor induce o reducere a achizițiilor de produse europene, cu efecte negative asupra companiilor producătoare și a industriei subcontractoare, inclusiv în România.

Un alt efect va fi delocalizarea producției către Statele Unite, parte integrantă a politicii de reindustrializare a Statelor Unite. Acordul prevede, de asemenea, investiții suplimentare ale Europei de 600 miliarde de dolari în Statele Unite și importuri în valoare de 750 de miliarde de dolari de gaz lichefiat și petrol.

Perspectivele unei Uniuni Europene afectate

Conform analizei lui Ștefan Popescu, prețurile mai mari la energia din SUA vor crea un dezavantaj competitiv pentru industria europeană.

Un alt impact vizibil al acordului este blocarea procesului de apropiere economică și politică dintre Marea Britanie și UE.

„Statele membre care suportă cel mai mult costurile acestui acord sunt cele care contribuie semnificativ la bugetul UE, în special Germania. Este dificil de imaginat cum se pot implementa obiectivele de reindustrializare și generozitate în reconstrucția Ucrainei simultan cu menținerea unei politici de coeziune. Prețurile mai mari la energia din SUA vor genera un dezavantaj competitiv pentru industria europeană. Pe fundalul strategiei europene de reînarmare, investițiile în extinderea capacităților de producție vor fi îngreunate de prețurile la energie mult mai mari decât în Statele Unite. De ce nu am delocaliza producția, cel puțin în ramurile cu consum ridicat de energie?”, a susținut expertul.

Acest acord împiedică apropiere economică și politică între Marea Britanie și UE. Nu întâmplător acordul comercial Washington-Londra este mult mai avantajos pentru Marea Britanie, în domenii unde Statele Unite au cerut garanții stricte de la aliații europeni (oțel, aluminiu, industria auto). Apropierea de UE riscă să o priveze de aceste avantaje, menținând astfel o relație specială cu Statele Unite.

Uniunea Europeană are puține opțiuni pentru a contracara consecințele acestui acord datorită structurilor sale politice. Doar un proiect federal, similar celui din China, concentrat pe stimularea consumului intern, ar putea oferi o abordare eficientă.

Acordul va modifica substanțial Uniunea Europeană la nivel politic, fiind un factor de dizolvare a proiectului actual. Statele membre vor trebui să adapteze strategii pentru a-și menține angajamentul față de Statele Unite și viabilitatea economică, căutând soluții independente de Bruxelles. Criticilor de la Paris și de la Federația Exportatorilor Germani le pot face o prevestire a unei scăderi a autorității Comisiei Europene.