În perioadele economice dificile, liderii politici caută soluții rapide pentru a spori veniturile statului. Uneori, se propune impozitarea companiilor multinaționale, indiferent de apartenența politică. Fie că este vorba de social-democrați, fie de liberali, ideile converg spre interzicerea transferului de profit pentru marile corporații.

Conform unor surse, social-democrații au prezentat o propunere partenerilor de coaliție:

• Împiedicarea transferului de profit al corporațiilor multinaționale – costurile cu consultanța, managementul și serviciile administrative externe prestate de companii străine vor deveni nedeductibile.

Partidul Național Liberal a propus o abordare similară:

• În 2023, un grup de parlamentari liberali, printre care actualul ministru al Finanțelor și președintele Comisiei de Buget-Finanțe, au inițiat un proiect de lege. Documentul prevedea că multinaționalele nu ar mai putea deduce cheltuielile pentru management, consultanță și asistență.

Specific, liberalii propuneau modificarea articolului 25 din Legea nr. 227/2015, împiedicând astfel multinaționalele să exporte profitul generat în România.

„Cheltuielile cu servicii de management, consultanță, asistență sau servicii similare, prestate de persoane afiliate ne-rezidente, nu vor putea fi deduse. Companiile care vor continua această practică vor fi amendate de două ori mai mult decât valoarea cheltuielii deduse. Pentru a preveni reducerea artificială a impozitului, neconformitatea cu regulile fiscale va fi sancționată cu o amendă egală cu valoarea cheltuielilor deduse prin tranzacții artificiale”.

A se vedea expunerea de motive

Proiectul de lege a fost depus la Senat în octombrie 2023 și adoptat în decembrie 2023, dar a fost blocat la Camera Deputaților.

Cum se realizează optimizarea fiscală?

Multinaționalele transferă profituri în țări cu impozitare redusă sau cu reglementări fiscale mai flexibile prin așa-numite scheme de optimizare fiscală. Practicile legale pot deveni abuzive sau ilegale atunci când încalcă acordurile stabilite.

O tehnică frecvent utilizată pentru a evita plata impozitelor este stabilirea unor prețuri de transfer. Companiile vând bunuri sau servicii între filialele lor din diferite țări, de exemplu, o firmă din România plătește sume mari către sediul central din străinătate pentru consultanță sau licențe software. Dacă prețurile nu sunt corecte, profitul este redus artificial în România și transferat într-o țară cu impozitare mai mică.

Alte metode includ plăți excesive pentru servicii prestate de subsidiari ale aceleiași companii.

Și împrumuturile intragrup pot fi folosite pentru a diminua impozitul plătit în România, prin intermediul împrumuturilor cu dobânzi mari de la firme afiliate.

Ce spune legislația românească?

Articolul 11 din Codul Fiscal permite recalificarea tranzacțiilor între părți afiliate dacă acestea nu corespund condițiilor de piață.

Legea stabilește metoda de evaluare a prețurilor de piață bazată pe prețul de revânzare al unui bun sau serviciu, scăzut cu costurile de vânzare și marjele de profit.

Companiile cu o cifră de afaceri peste o anumită valoare sunt obligate să prezinte un dosar referitor la prețurile de transfer. Autoritățile fiscale pot solicita acest dosar în timpul inspecțiilor.

Propunerea în pachetul 2: împiedicarea transferului de profit al marilor companii

Guvernul ia în considerare împiedicarea transferului de profit al companiilor multinaționale.

Analizele arată că circa 1.500 de companii, cu o cifră de afaceri totală de 250 miliarde euro și cheltuieli administrative de 70 de miliarde euro, realizează aproape 40 de miliarde euro din aceste cheltuieli în afara României.

Scopul măsurii este de a opri optimizările fiscale și de a încuraja cheltuielile administrative interne.

Perspectivele economiștilor

Un consultant financiar consideră că unele cheltuieli externe ale marilor companii sunt nejustificate, dar subliniază lipsa unei baze legale pentru această măsură.

„Există cheltuieli realizate în afara țării, care pot fi considerat nejustificate, dar nu există o bază juridică pentru a le bloca. O astfel de măsură poate fi percepută negativ de către marile companii, într-un cadru fiscal deja restrictiv.”

O măsură controversată

Un analist economic critică propunerea ca fiind nerealistă, argumentând că companiile încearcă să optimizeze costurile, utilizând avantajele fiscale oferite de diferite țări.

„Inițiativa pare neeficientă, neavând în vedere contextul economic internațional. Impunerea taxării în România a tuturor cheltuielilor marilor companii din grup este o abordare lipsită de realism.”

„Această măsură este discutabilă, deoarece nu ţine cont de modul în care funcţionează companiile la nivel internaţional.”

O decizie politică

Concluzia este că decizia finală este una politică, având în vedere poziția premierului.