Unul dintre cele mai vechi și controversate mistere ale umanității – autorul Bibliei – este acum abordat cu ajutorul inteligenței artificiale. La Universitatea Duke din Statele Unite, o echipă interdisciplinară, formată din matematicieni, arheologi, experți în studiul Bibliei și informaticieni, analizează structura textului sacru printr-o metodă inovatoare. Aceștia combină modele statistice și analiză lingvistică pentru a identifica stilul de scriere al diverșilor autori biblici.

În loc să caute mesaje ascunse sau coduri secrete, cercetătorii urmăresc o reconstituire riguroasă a originii și structurii textelor biblice. Ei presupun că Biblia a evoluat într-un proces lung și colectiv, prin transmitere orală și scrisă, întins pe mai multe secole.

Un studiu științific inovator, pornind de la un fragment de ceramică

Cercetarea a început în 2010, când o profesoară de matematică a colaborat cu un reputat arheolog. Obiectivul era identificarea autorului unor inscripții antice descoperite pe fragmente de ceramică, datate în secolul al VII-lea î.Hr.. Această experiență a deschis calea pentru o nouă analiză a textelor biblice, utilizând inteligența artificială pentru a identifica stilurile de scriere ale diverselor grupuri de autori.

În prezent, la Universitatea Duke, cercetătorii aplică această abordare primelor nouă cărți din Biblia ebraică (Enneateuc). Inteligența artificială a identificat trei stiluri distincte de scriere, sugerând implicarea mai multor grupuri de autori. Analiza se bazează pe frecvența și distribuția unor cuvinte comune, precum „nu”, „care” sau „rege”, dar și pe contextul lingvistic și sintactic.

Inteligența artificială confirmă și depășește ipotezele biblice clasice

Rezultatele obținute cu ajutorul inteligenței artificiale confirmă teorii existente. De exemplu, Deuteronomul și cărțile istorice prezintă similitudini stilistice, în timp ce textele sacerdotale din Torah au o logică distinctă.

Mai important, modelul a fost aplicat și unor pasaje biblice cu paternitate disputată. Comparând stilul acestora cu cele trei stiluri identificate, inteligența artificială a sugerat cu un grad ridicat de probabilitate grupul de autori responsabil de fiecare.

O provocare majoră a fost volumul limitat de text în anumite fragmente biblice. Aceasta a determinat dezvoltarea unui algoritm capabil să identifice structuri și modele lexicale complexe și în texte scurte.

Un prim pas spre o reevaluare a textelor sacre?

O descoperire crucială a vizat așa-numitul „narator al Arcei”, din Cărțile lui Samuel. Deși ambele pasaje tratează același eveniment, stilurile de scriere sunt diferite. Acest fapt sugerează intervenții sau rescrieri ulterioare, realizate de autori diferiți în contexte istorice diverse.

Cercetătorii cred că această metodă poate fi extinsă la alte documente istorice, inclusiv Manuscrisele de la Marea Moartă.

Este încă devreme pentru concluzii definitive. Cu toate acestea, proiectul de la Universitatea Duke demonstrează potențialul inteligenței artificiale de a îmbunătăți cercetarea, ajutând la o înțelegere mai profundă a structurii și originii Bibliei.