Acțiunea Israelului împotriva Iranului este vastă, eficientă și – asemănător tacticilor folosite de Ucraina – un avertisment serios pentru Occident. Faza inițială a Operațiunii „Leul Înălțat” a Israelului, demarată între 12 și 13 iunie, s-a concentrat pe agenți infiltrați în Iran, care au vânătorit ținte de înaltă importanță utilizând drone mici de atac și rachete ghidate antitanc. Operațiunea prezintă asemănări notabile cu Operațiunea „Pânza de Păianjen” a Ucrainei, desfășurată cu puţin timp înainte.

„Leul Înălțat” nu a fost o copie, ci Israelul a aplicat tactici similare și în trecut. Ambele operațiuni s-au remarcat prin infiltrarea profundă pe teritoriul inamic, elementul-cheie fiind integrarea inteligentă a agenților secreți cu tehnologii relativ simple, cum ar fi sistemele de aeronave fără pilot (UAS) de mici dimensiuni.

Similar atacului recent al Ucrainei asupra flotei de aeronave rusești cu ajutorul dronelor, acțiunea Israelului a demonstrat o integrare sofisticată a informațiilor și o desfășurare precisă a operațiunilor secrete, chiar dacă a folosit aviația convențională drept componentă principală, în loc să depindă exclusiv de sisteme mici.

„Există câteva concluzii urgente de tras, nu în ultimul rând pentru armatele NATO care se bazează în mare măsură pe sisteme de ultimă generație. Riscul este ca, asemănător situației din Fortăreața Singapore din 1941, cele mai importante investiții ale Occidentului să devină vulnerabile sau inutile în fața unui inamic mai agil și mai inovator”, avertizează Federico Borsari într-o analiză.

Concluzii importante pentru țările NATO

Dependența exclusivă de apărarea antiaeriană terestră, indiferent de sofisticare, reprezintă o vulnerabilitate majoră, mai ales în era munițiilor ghidate de precizie și a altor arme de atac accesibile agenților infiltrați și utilizărilor asimetrice.

Într-adevăr, odată cu distrugerea radarului de către rachete ghidate antitanc (ATGM) și UAS de mici dimensiuni, eficacitatea apărării aeriene iraniene a fost minimă, iar Israelul a penetrat cu succes mai multe niveluri ale apărării și a eliminat sistematic elementele cheie ale apărare aeriană a Iranului.

Prin urmare, aviația modernă rămâne esențială pentru o infrastructură de apărare antiaeriană eficientă.

Iranul a declarat că achiziționează avioane de vânătoare avansate Su-35 din Rusia pentru a-și îmbunătăți capacitățile de apărarea aeriană, însă aceste eforturi sunt întârziate și necesită ani pentru a se concretiza, chiar și cu respectarea planului de livrare.

În al doilea rând, Israelul a demonstrat o capacitate uimitoare de a desfășura misiuni cu avioanele sale de vânătoare, menţinând un ritm impresionant de atacuri aeriene împotriva unei rețele extinse de apărare antiaeriană, fără pierderi până la momentul redactării acestei analize.

Aceste rezultate evidențiază importanța pregǎtirii, a aprovizionării și stocării adecvate a munițiilor, oferind lecții semnificative pentru țările NATO”, explică Federico Borsari, expert în securitate.

Tranziția de la acțiunile secrete la confruntarea directă

În al treilea rând, faza inițială a operațiunii israeliene confirmă eficiența și versatilitatea dronelor de atac în operațiunile moderne.

Când sunt utilizate de operatori calificați și integrate cu alte capabilități, aceste drone devin mult mai mult decât simpli multiplicatori de forță, deschizând opțiuni noi de a desfășura misiuni complexe (de exemplu, distrugerea apărării aeriene inamice), care de obicei necesită resurse și concepte de operațiuni specializate și costisitoare.

NATO și aliații săi trebuie să ia în considerare aceste lecții și să accelereze integrarea dronelor mici în forțele lor. Planificatorii NATO ar trebui să considere dronele mici instrumente cheie pentru reimagina strategii de misiune complexe. De asemenea, este crucial ca serviciile de informații să identifice și analizeze vulnerabilitățile naționale la astfel de atacuri.

Într-o lume a comerțului global, este ușor să ne imaginăm inamicii pre-poziționând sisteme de atac eficiente în diverse zone, inclusiv locuri banale ca parcările.

Agențiile de informații occidentale vor studia cu atenție lecțiile operațiunii „Leul Înălțat”.

Deci, ce s-a întâmplat exact? Operațiunea „Leul Înălțat” a vizat infrastructura nucleară, structura de comandă militară și personalul științific, militar și de informații al Iranului.

Operațiunea reprezintă o escaladare semnificativă a conflictului dintre cele două națiuni, marcando tranziția de la operațiuni secrete la acțiuni militare directe.

Mossad-ul, o bază de drone kamikaze

Faza inițială a operațiunii a implicat probabil infiltrarea agenților Mossad în Iran pentru a degrada sistemul de apărare antiaeriană al Iranului.

Echipele infiltrate au identificat ținte pentru atacurile la distanță și au folosit rachete ghidate antitanc (Spike) cu vizibilitate redusă, pentru a viza radare și sisteme de apărare aeriană, combinate cu drone de atac unidirecționale pentru distrugerea transportoarelor de rachete sau a rachetelor balistice sol-sol cu rază medie de acțiune (MRBM) în regiunile centrale și vestice ale ţării.

Unele surse neconfirmate sugerează că Mossad a stabilit o bază de drone kamikaze lângă Teheran pentru atacuri coordonate, demonstrând infiltrare și acces la informații din diverse surse.

Acest efort inițial a avut ca scop superioritatea aeriană a Israelului. Odată obținută, Israelul a declanșat o campanie aeriană convențională extinsă, utilizând aproximativ 200 de aeronave pentru a ataca sute de ţinte din centrul şi vestul Iranului.

• Ritmul operaţional înalt a testat limitele operaţionale ale unor avioane israeliene, necesitănd realimentarea în aer pentru o rază de acţiune extinsă.
• Forţele aeriene israeliene au demonstrat o capacitate impresionantă de desfășurare, cu zeci de atacuri zilnice continuând în primele zile ale acţiunii.

Atacurile au implicat diferite tipuri de aeronave, inclusiv F-16 echipate cu bombe GBU-39B, F-15 cu muniții de precizie și bombe JDAM, și aeronave stealth F-35I pentru penetrare avansată.

Dovezile indică şi utilizarea rachetelor balistice cu rază medie (MRBM) „Blue Sparrow”, lansate din aer împotriva unor ţinte aflate mai adânc în Iran; secțiunile de propulsie recuperate în Irak confirmă utilizarea acestora.

Utilizarea aeronavelor de realimentare KC-707, observate deasupra spațiului aerian sirian, a asigurat o flexibilitate operațională esențială prin extinderea intervalelor de zbor.

Eliminarea conducerii militare iraniene

Datorită degradării sistemului de apărare antiaeriană iranian, Israelul a putut desfășura drone Heron pentru monitorizare avansată și identificarea țintelor.

Evaluarea preliminară a operațiunii arată un impact considerabil asupra structurii militare și programului nuclear iranian, cu diverse instalații avariate sau distruse.

Înregistrările video au arătat lovituri asupra instalației de îmbogățire a uraniului de la Natanz și a complexului nuclear de la Esfahan, confirmate de AIEA.

Alte instalații din Tabriz, baza subterană de rachete Kermanshah și structuri de conducere ale IRGC și Artesh din Teheran au fost și ele vizate.

• Atacurile din 15 iunie au vizat ţinte industriale şi militare iraniene, inclusiv instalaţii energetice, lansatoare de rachete nucleare, baze aeriene, un radar şi un avion de realimentare.
• Scopul a fost de a diminua capacitatea Iranului de a contracara dominaţia aeriană israeliană.
• În ciuda extinderii operațiunii, impactul total asupra infrastructurii nu este încă clar, dar instalațiile sensibile nu au fost vizate.

Probabil cel mai semnificativ rezultat este eliminarea sistematică a unor lideri militari iranieni, printre care Mohammad Bagheri, Hossein Salami și Amir Ali Hajizadeh, slăbind grav structura de comandă și control iraniană.

Această acțiune a slăbit grav capacitatea de răspuns a forțelor iraniene.

O strategie de destabilizare a programului nuclear

Atacurile asupra personalului științific, inclusiv asupra a cel puțin nouă oameni de știință nucleari, sugerează o strategie de destabilizare a programului nuclear iranian.

Această abordare, care vizează atât infrastructura, cât și personalul științific, sugerează o strategie cuprinzătoare de degradare a capacităților nucleare ale Iranului, putând întârzia semnificativ programul nuclear.

• Implicațiile strategice ale operațiunii „Leul Înălțat” depășesc câștigurile tactice imediate, remodelând securitatea regională și stabilind noi precedente.
• Capacitatea Israelului de a proiecta putere în Iran schimbă dramatic ecuația strategică.
• În ciuda unor atacuri cu rachete și drone, descurajarea convenţională a Iranului a rămas limitată.

Impactul asupra calendarului programului nuclear iranian este încă evaluat, însă daunele infrastructurii și pierderile de personal calificat vor cauza probabil întârzieri importante.

Impactul operațiunii asupra gândirii militare și a comunității de informații este încă necunoscut, dar probabil considerabil.”, încheie Federico Borsari analiza.

Foto colaj main – Profimedia Images