O echipă de cercetători australieni susține, într-un studiu recent publicat în revista Australasian Journal of Philosophy, că telefoanele inteligente nu mai pot fi considerate simple instrumente.

Potrivit filosofei Rachael L. Brown și biologului evoluționist Rob Brooks, aceste dispozitive au devenit într-un fel parazite, consumând timpul, atenția și datele utilizatorilor în avantajul companiilor tehnologice și al reclamatorilor.

Pornind de la o analogie cu paraziții biologici, autorii definesc smartphone-ul ca un „parazit evolutiv” modern: dependent de om pentru funcționare, însă oferind din ce în ce mai puține avantaje reale utilizatorului.

Deși la început tehnologia mobilă funcționa într-o relație reciproc avantajoasă, acest echilibru s-a deteriorat odată cu dezvoltarea aplicațiilor care prioritizează profitul și manipularea comportamentului.

De la utilitate la dependență și control

Autorii susțin că multe aplicații sunt concepute pentru a menține persoana captivă într-un ciclu neîncetat de utilizare. Astfel de comportamente, combinate cu colectarea de date și profilarea, servesc intereselor comerciale, nu nevoilor individului.

Impactul asupra sănătății mentale și sociale este semnificativ: tulburări de somn, deteriorarea relațiilor reale, diminuarea capacității de concentrare și afectarea memoriei.

Brown și Brooks sugerează că utilizatorii, deși conștienți de riscurile acestea, se află într-o situație dezavantajoasă într-o „cursă a înarmării” cu marile companii tehnologice.

Soluția? Reglementare, nu doar voință individuală

Inspirându-se din natură, autorii propun o formă de „reglementare evolutivă”, asemenea modul în care peștii recifelor sancționează peștii-curățători care abuzează de relația reciproc avantajoasă.

În contextul tehnologic, această reglementare ar putea implica legislații, cum ar fi interzicerea funcțiilor algoritmice adictive, limitarea colectării datelor personale și restricționarea accesului minorilor la anumite aplicații.

Exemplul recent al guvernului australian, care a restricționat accesul minorilor la rețelele de socializare, este considerat o formă concretă de intervenție colectivă.

Brown și Brooks susțin că astfel de acțiuni, nu doar voința individuală, pot restabili o relație mai echilibrată între om și smartphone.

Dacă telefoanele inteligente s-au transformat din instrumente benefice în surse de dificultăți pentru utilizatori, este nevoie de un efort colectiv și reglementat pentru a recapta controlul.

Primul pas, conform autorilor, este recunoașterea faptului că, în prezent, nu suntem doar utilizatori de telefoane, ci gazde ale unui parazit digital foarte eficient.