Argentina, o țară prosperă

O corabie, lansată cu trei ani înaintea Titanicului, „Principessa Mafalda”, a plecat din Genova pe 11 octombrie 1927, transportând 971 de pasageri. La sfârșitul secolului al XIX-lea, milioane de oameni traversau Atlanticul în căutarea unui loc sigur și înfloritor.

În acea perioadă, Argentina era una dintre puterile lumii, o țară bogată și cu o dezvoltare rapidă. În Buenos Aires, majoritatea locuitorilor proveneau din Europa. Acești locuitori, numiți „porteños”, umpleau orașul cu energie.

Pe 25 octombrie 1927, cu câteva zile înainte de sosire, nava s-a scufundat, preluând vieți și provocând tragedie.

Bunicii lui Jorge Bergoglio au scăpat cu viață dintr-un naufragiu mortal, emigrând din Italia în Argentina. Această experiență tragică a influențat, probabil, compasiunea sa pentru cei care își riscă viața căutând o viață mai bună.

De la o vârstă fragedă, Jorge Bergoglio a auzit povești despre acest naufragiu. Bunica lui le-a relatat cu detalii, ca și cum ar fi fost martoră directă.

În toamna anului 1927, Rosa Bergoglio, alături de soțul ei Giovanni și fiul lor Mario, urmau să se îmbarce spre Buenos Aires pe „Principessa Mafalda”. Din nefericire, o formalitate administrativă i-a oprit din drum, salvându-le existența.

În 1929, familia sa a ajuns în Buenos Aires

La 1 februarie 1929, după un an de așteptare, familia Bergoglio a ajuns în Argentina, cu un an mai târziu decât planuiau. Formalitățile birocratice le-au provocat întârzieri.

Sosirea în Buenos Aires a fost marcată de o recepție caldă. Rosa Bergoglio, cu o haină de blană în guler, unde ascundea banii câștigați, a condus familia spre un nou capitol.

Familia Bergoglio a început o nouă viață, alăturându-se celor trei frați, care cu șapte ani înainte au plecat în provincia Paraná. Ei au pornit impreună către o nouă afacere.

Numeroși italieni lucrau în regiune, creând o comunitate unitară care adoptase cu ușurință anumite caracteristici ale culturii locale.

În provincia Entre Ríos, familia Bergoglio a prosperat. Casa lor a fost remarcată pentru arhitectura sa.

Giovanni, capul familiei, a colaborat cu frații săi, iar fiul său Mario a devenit responsabil cu contabilitatea companiei. Din păcate, succesul familiei a fost afectat de criza economică izbucnită în Argentina, la scurt timp după prăbușirea de pe Wall Street.

În 1932, familia s-a mutat în capitala federală, după ce au vândut proprietățile.

Rosa, bunica învățată

Familia Bergoglio și-a reluat viața cu aceiași valori și apetit pentru viață.

Familia s-a stabilit în cartierul Flores. Rosa a deschis un magazin. Mario a lucrat ca livrator, în căutarea unui post de contabil.

Într-o biserică, Rosa a întâlnit-o pe Regina, fiica unui cuplu italian stabilit în Argentina.

Un an mai târziu s-a născut Jorge Mario Bergoglio, pe 17 decembrie 1936, în Buenos Aires, dintr-o familie de emigranți italieni. A fost cel mai mare dintre cinci frați, Papa își amintea cu drag de familia unită și de influența profoundă pe care bunica sa italiancă a avut o asupra vieții sale.

Un model pe care l-a urmarit toată viața

Rosa Bergoglio, înainte de a veni în Argentina, a fost o importantă membră în Acțiunea Catolică. A avut un rol activ in viata comunității catolice locale, influențând în mod direct și profund viața nepotului ei.

După Jorge au venit alți copii: Oscar, Marta, Alberto și Maria Elena. Regina Bergoglio a avut parte de dificultăți după a cincea naștere.

Primul Papă urban

Bergoglio a fost nu numai primul papă din America, ci și un papă neobișnuit, născut într-o metropolă.

Revelația divină la 17 ani

Părinții lui l-au încurajat să se concentreze pe succesul copiilor, uitând de limba maternă. Jorge, în tinerețe, a fost un adolescent liniștit, interesat de lectură și politică.

Într-o dimineață din septembrie 1953, a avut o revelație spirituală. La parohia sa, a decis că va deveni preot.

Însă, familia nu a fost foarte încântată de dorința acestuia de a deveni preot.

Curajul în fața durerii

Papa Francisc a vorbit cu admirație despre bunica sa, afirmând că un popor care nu-i ascultă pe bătrâni este un popor care moare.

Bunica Rosa a decedat la vârsta de 90 de ani.

Papa Francisc si-a pierdut o parte din rădăcinile italiene atunci când a pierdut-o pe bunica sa.

Un talisman

Papa Francisc păstrează o foaie de hârtie cu scrisul bunicii, ca un talisman, pe care o citește în fiecare zi.

Papa Francisc a murit la 21 aprilie 2025.